Artiom Radu – elev de excepție al liceului nostru

România și Liceul Teoretic Jean Monnet din București înscriu încă un nume pe lista performanțelor: Artiom Radu – cls. a XII-a A, medalie de argint la Olimpiada Internațională de Geografie de la Beijing.
Felicitări unui elev de excepție și profesorilor care l-au pregatit!

Publicăm interviul acordat ziarului Evenimentul zilei:

Povestește-mi puțin despre experiența la Olimpiada Internaționala. Cum ți s-a părut la Beijing și care sunt diferențele (tip subiecte, organizare concurs, dacă ai interacționat cu ceilalți elevi străini) ale sistemului de educație pe care îl practică alții?

Participarea la olimpiadă internațională de geografie presupune o dublă responsabilitate. Pe de o parte, îmi reprezint  țara, iar  pe de alta, am în spate precedentul altor generații de olimpici internaționali la această materie. Anume acest sentiment al dublei răspunderii a făcut din experiența de la Beijing, în primul rând, una a  efortului și a concentrării. Oricât de frumoase ar fi fost excursiile dintre probele concursului sau oricât de mare ar fi fost Piața Tiananmen (pe care am vizitat-o după proba scrisă), tot mai mare era atenția și gândul legat de probele care urmau și de veștile pe care urma să le ducem acasă.

În ceea ce privește abordarea subiectelor, aceasta s-a dovedit a fi alta decât cea cu care eram obișnuiți de la orele noastre de geografie sau de la însăși olimpiada de acasă. Atât la proba teoretică, cât și la aplicația pe teren, s-a pus accent pe aspectele practice ale geografiei, aspecte despre care, la o adică, ai putea să vorbești și la o discuție amicală. Cum am face din cartierul în care locuim unul sustanebil? De ce recoltarea unui anumit tip de energie regenerabilă e mai fezabilă într-o anumită porțiune a Terrei decât în alta?  De ce o rută maritimă preferă un traseu în detrimentul altuia? Întrebări aparent simple, dar care necesitau abilități de sinteză, de analiză, de cartografiere. Proba de pe teren servește drept model altei diferențe de abordare.  Acolo, participantul (și numai el) este cel care observă, analizează, trage concluzii, vine cu soluții și le transpune pe hartă. La o oră după excursia pe  teren, nu ni s-a dat decât  foaia de examen cu un spațiu gol, o scară și câteva coordonate spațiale. Harta, cu tot ce presupune ea, urma să o facem noi.

Aș crede că aceste două aspecte – abordarea practică (altfel spus, cu o aplicabilitate imediată în realitatea apropiată  tânărului) și accentul pe contribuția individuală și unică a participantului – sunt esențiale . Probabil țări în care, în școală,  există filiere cu specializări în domeniu sau cu patru-cinci ore de geografie pe săptămână, au timpul să dezvolte și aceste aspecte ale studiului geografic.

                Cât te-ai pregătit pentru Olimpiadă? Ai avut un program anume dupa care ai învățat?

Pregătirea propriu-zisă a început după Olimpiada Națională de Geografie (ONG) de la Sibiu din aprilie, unde am trecut de proba de baraj. Luna iulie și prima parte a lunii august au fost cele mai intense. În ceea ce privește programul, tot timpul încerc să-mi stabilesc unul. Divizez un volum mare de informații în părți mai mici și le iau pe rând, zi de zi. Un program îți dă consecvență.

                La ce vei susține Bacul? Ai emoții?

Nu am emoții și  – trebuie să mărturisec – nici nu cred că am să am prea multe. Unii dintre noi au avut sau urmează să aibă provocări mult mai mari decât un examen care, până la urmă, nu e decât o certificare a efortului din patru ani de liceu. Probabil am să aleg logica pentru bacalaureat. E o materie care îți organizeză mintea și mi-ar plăcea să revin la ea, măcar atât cât ar însemna pregătirea pentru Bac

                Liceul tau de proveniență, Jean Monnet, a fost un subiect de presă discutat pe larg. Se poate face și performanță. Povesteșe-mi puțin despre asta.

Aș îndrăzni să spun că, dacă presa ar aborda alte aspecte (decât cele câteva, popularizate aproape ostentativ și cu rea-voință) legate de Liceul Jean Monnet, ar exista o altă impesie generală despre liceu. Performanță s-a făcut tot timpul (cu medaliați cu bronz la naționala de matematică în 2007, cu olimpici internaționali la latină în 2000, cu promovabilitate 100% în 2015), doar că nu se vorbește despre ea. Este un liceu care încurajează performanța, fie ea academică, artistică sau sportivă. Mai mult, este un liceu în care elevii se implică și pot ei înșiși să lanseze proiecte și să le gestioneze (vedeți campaniile de caritate din ultimii ani, proiectul Clubul European din liceu, Festivalul de teatru pentru elevi ajuns la a XVIII-a ediție, Simpozionul Internațional transdisciplinar).

                Cât contează susținerea părinților?

Susținerea părinților este esențială. Oricât de independent  m-aș fi vrut, (dovadă fiind faptul că am hotărât să vin sigur la liceu, la București), părinții mi-au fost alături de fiecare dată, mi-au dat răgazurile de care am avut nevoie și au avut ei înșiși grijă să mai iau și eu câte un răgaz. 

                Cui trebuie să mulțumești pentru reușită?

În primul rând, doamnei profesoare care de trei ani încoace (trei ani de participări și victorii la olimpiada națională) a avut grijă să mențină vie dorința mea de performanță. Or încă de la primul test de geografie dintr-a IX-a, dna Silvia Ghioca m-a încurajat și m-a susținut întru totul. Așa încât acum  nu pot să mă gândesc la liceu fără pregătirile pe care le aveam înainte de olimpiade, la toate materiale pe care le-am lucrat și la atitudinea dumneaei binevoitoare și încurajatoare.  În al doilea rând, sunt recunoscător profesorilor și conducerii liceului.

Iar dacă ar fi să mă refer la ultimile câteva luni, recunoștința mea se îndreată către domnii profesori Mihaela Fiscutean și Dorin Fiscutean de la CN Național, Iași. Ne-au însoțit la Beijing, ne-au devenit prieteni și, mai ales, ne-au ajutat să ne adaptăm cunoștinețele și abilitățile pe care le aveam la exigențele acestei olimpiade și să dobândim altele noi.

                Cum a fost sentimental când ai fost anunțat pe podium?

A fost un moment de bucurie, cu certitudine. Într-o anumită măsură, îmi atinsesem scopul, nu? Totuși nu cred că a fost  și un moment de mulțumire de sine. Într-adevăr, aș fi trist să cred că am fost mulțumit de mine însumi atunci sau că sunt acum. Când podiumul devine un motiv de automulțumire, acesta nu-și mai are rostul.

                Este prima participare într-o olimpiadă?

Într-o olimpiadă internațională, da. Am participat la Olimpiada Națională de Geografie în fiecare clasă de liceu (premiul doi într-a IX-a, premiul întâi într-a X-a, mențiune specială într-a XI-a). Pe lângă geografie, m-am mai calificat la naționala de la română (într-a IX-a și a XI-a), de la istorie (într-a IX-a) și am luat premiul I și la engleză (într-a X-a).

                Care este materia ta preferată?

Îmi plac foarte mult limbile străine. Mă pasionează limba și cultura engleză. Și limbile neolatine îmi plac, mai ales că, studiind latina, pot să identific și să înțeleg legăturile și diferitele evoluții ale limbilor contemporane. Cu permisiunea dvs., aș combina istoria și geografia și aș face o singură materie ca să vă spun că este preferata numărul unu. Mi se par legate indisolubil (chiar și partea de geologie sau climatologie are implicații istorice) și e păcat că de cele mai multe ori sunt tratate în mod separat și anacronic.

                 Ce te motiveaza să fii performant?

Certitudinea că succesul și împlinirea nu se obțin decât prin muncă onestă și asiduă. Certitudinea că, dacă mi-am asumat o responsabilitate (fie că e reprezentarea țării la un concurs internațional sau susținerea unei evaluări standard), e de datoria mea să fac tot ce pot și cât de bine pot ca să o duc până la capăt. Performanța, alt nume pentru focalizarea la extreme asupra un scop e o datorie de conștiință pentru mine.

                Dincolo de performanța propriu-zisă, în ce altfe feluri te-a marcat participarea la olimpiade? Ai vrea să mai adaugi ceva legat de experința ta ?

O mare bucurie a olimpiadei a fost să cunosc oameni care împărtășesc aceleași pasiuni și care mi-au devenit prieteni. Mă gândesc la Omar Hamod și Victor Vescu, medaliați cu aur și respectiv argint la Olimpiada Balcanică de Geografie, mă gândesc la Sabina Calisevici, care a venit cu aur de la Beijing. Și apoi, dacă mă gândesc bine, tot lotul Bucureștiului la Olimpiada Națională de Geografie e un mare grup de prieteni. Comunicăm des, ne revedem des și ne place să petrecem timpul împeună. Chiar în zilele următoare o parte dintre noi urmează să mergem la munte. Să vedeți cum facem trasee și aplicații practice și acolo….  

 

 

No comments yet

Comments are closed